Traumatisme Oculare

Traumatismele oculare  pot avea multiple cauze şi se pot grupa în neperforante (contuziile forte), penetrante şi perforante (plăgi tăiate sau înţepate) şi arsuri chimice.

 Consecinţele traumatismelor pot fi variate, de la cele uşoare care se vindecă complet şi rapid, până la cele severe care pot duce la pierderea definitivă a vederii sau chiar a ochiului respectiv, ca organ.

 Ca şi localizare, traumatismul poate fi situat la nivelul globului ocular, afectând segmentul anterior ocular (conjunctivă, cornee, iris, cristalin) sau/şi segmentul posterior (retină, vitros, nerv optic), la nivelul anexelor oculare (pleoape, sistem lacrimal) sau la nivelul structurilor orbitei (muşchi extraoculari, pereţi orbitari – fracturi). Traumatismele severe pot avea răsunet la toate cele trei niveluri menţionate, cu consecinţe destul de grave asupra integrităţii acestora şi asupra prognosticului vizual.

 Contuziile oculare (cu bucăţi de lemn, pumni, dopuri de şampanie, mingi de tenis etc.) produc fie eroziuni corneene, hematoame palpebrale, hemoragii subconjunctivale – care de obicei se vindecă fără sechele, fie afecţiuni mai serioase precum hifema (sânge prezent în segmentul anterior ocular), cataracta traumatică, luxarea sau subluxarea cristalinului. Dacă sunt foarte puternice, contuziile pot determina uneori şi ruptura globului ocular, rupturi ale coroidei sau retinei sau afectarea nervului optic (neuropatie posttraumatică).

 Traumatismele perforante se însoţesc de întreruperea integrităţii structurilor oculare sau perioculare afectate (plăgi conjunctivale, corneene sau sclero-corneene, plăgi palpebrale etc.). De multe ori, traumatismele perforante atrag după sine prezenţa de corpi străini intraoculari sau extraoculari. Tratamentul este în principal chirurgical şi pe lângă extracţia eventualilor corpi străini, implică sutura plăgilor cu restabilirea integrităţii şi anatomiei globului ocular şi a zonei adiacente. Tratamentul medical se adresează combaterii infecţiei şi hemoragiilor.

 Arsurile pot fi chimice (substanţe nocive ce intră în contact cu ochiul), termice (flăcări, vapori sau lichide fierbinţi), electrice (după sudură fără mască de protecţie) sau cu ultraviolete.

Cele mai severe arsuri sunt cele produse de substanţele alcaline – var, amoniac, sodă caustică – întrucât au o mare penetrabilitate şi pot produce leziuni profunde ale corneei, conjunctivei şi structurilor subiacente. De multe ori, aceste arsuri netratate sau tratate tîrziu, duc la pierderea parţială sau totală a vederii la ochiul afectat.

 În cazul producerii unui traumatism ocular, trebuie ca pacientul să se prezinte cât mai repede posibil la medicul oftalmolog din teritoriu sau la camera de gardă a unui spital cu serviciu de oftalmologie. Deşi pacientul poate aprecia şi singur gravitatea traumatismului în funcţie de mecanismul prin care s-a produs şi de consecinţele acestuia (scăderea vederii, sângerare, durere etc.), totuşi doar medicul de specialitate poate aprecia toate complicaţiile produse în urma traumei şi poate începe tratamentul specific pentru salvarea vederii şi a ochiului.

Indiferent de mecanismul de producere, ochiul nu trebuie frecat sau apăsat şi nici aplicate bandaje compresive cu batiste sau alte materiale nesterile, cel mult un pansament lejer, steril, în caz de sângerare. În cazul contactului cu substanţe chimice de orice fel, primul gest înainte de a ajunge la medic, este de a spala ochiul din abundenţă cu apă de la robinet sau ser fiziologic steril (nu cu lapte, ceaiuri sau alte lichide). Irigarea ochilor trebuie să dureze aproximativ 20 de minute, după care pacientul trebuie să se prezinte imediat la medic pentru evaluarea consecinţelor arsurii şi demararea tratamentului specific. Nu se freacă ochii şi nu se duce mâna la ochi deoarece aceasta poate fi contaminată cu substanţa respectivă.

Leave a Reply