Defecte de ochelari

Miopia – reprezintă vederea bună la aproape, însă înceţoşată la distanţă. Ca majoritatea defectelor de dioptrii – şi miopia se transmite genetic. De aceea, dacă unul dintre părinţi sau o altă rudă apropiată are miopie, familia trebuie să aibă o grijă deosebită să ducă copilul la oftalmolog de la o vârstă cât mai mică, pentru a vedea dacă a moştenit şi el miopia şi dacă trebuie să poarte ochelari pentru a vedea clar.
Miopia apare frecvent la vârsta şcolară şi dioptriile se pot mări până pe la 24 de ani, acest defect de ochelari fiind strâns legat de creşterea organismului, a ochiului. De aceea, o dată ce s-a stabilit diagnosticul de miopie, copilul trebuie să facă obligatoriu un consult oftalmologic anual, pentru a vedea dacă s-au modificat dioptriile – dacă a mai crescut miopia. Există şi miopie congenitală, care apare de la naştere şi care de cele mai multe ori este o miopie forte.

adina zambareata la biomicroscop cu pacientHipermetropia – majoritatea copiilor (circa 85%) sunt hipermetropi la naştere, însă la valori mici ale hipermetropiei ei nu trebuie să poarte ochelari, întrucât ei văd clar atât la aproape cât şi la distanţă cu ajutorul unui proces numit acomodaţie. La hipermetropii mai mari de + 3 dioptrii, poate apărea însă vederea înceţosată şi chiar strabismul convergent („se uită cruciş”). De aceea, în astfel de situaţii, copilul trebuie să poarte ochelari. În mod normal, valoarea hipermetropiei scade pe măsură ce copilul înaintează în vârstă.

Astigmatismul – reprezintă un defect de dioptrii care determină o vedere neclară (distorsionată) atât la aproape cât şi la distanţă şi care se corectează cu lentile cilindrice. De obicei valoarea a stigmatismul nu se modifică o dată cu creşterea.

Leave a Reply