Conjunctivita la copii

Conjunctivita este o afecţiune benignă care determină aspectul de ochi roşu. Ea reprezintă de fapt inflamaţia conjunctivei – membrana subţire, transparentă ce căptuşeşte pleoapele la interior şi acoperă partea albă a globului ocular.

Cele mai frecvente cauze ale conjunctivitei sunt:

  • Infecţia bacteriană – stafilococ, streptococ, gonoree, chlamidia
  • Infecţia virală – adenovirus, virusuri herpetice
  • Reacţii alergice – la alergeni din mediu (praf, polen) sau la alergeni locali (diferite soluţii, farduri, creme, uneori apar la purtătorii de lentile de contact)
  • Substanţe iritante – fum de ţigară, substanţe chimice, şampon etc.

 

Conjunctivita la copii

 La nou-născuţi şi bebeluşi, se datorează de obicei unui defect congenital minor, numit imperforare de canal lacrimal. Datorită acestui defect congenital, lacrimile de la suprafaţa ochiului nu se mai scurg (cum este normal), prin intermediul canalului lacrimo-nazal, în cavitatea nazală. Astfel, ochiul afectat (cel mai frecvent apare unilateral) este mai tot timpul lăcrimos, lacrimile se scurg încontinuu pe obraz, iar din când în când se suprainfectează şi astfel apare conjunctivita.

În peste 90% din cazuri, canalul lacrimal se dezobstruează spontan sau cu ajutorul masajului efectuat la nivelul sacului lacrimal (în unghiul intern al ochiului, la baza nasului). Dacă nu se desfundă spontan, atunci trebuie dezobstruat chirurgical, o intervenţie relativ uşoară care trebuie efectuată însă sub anestezie generală (uşoară sedare pe mască), vârsta propice fiind după 3 luni de viaţă dar nu mai târziu de un an (după vârsta de un an, membrana care obstruează canalul lacrimo-nazal se osifică şi rezultatele intervenţiei nu mai sunt la fel de eficiente).

Tot la bebeluşi, în primele zile de la naştere, poate apărea conjunctivita gonocică sau cu chlamydia. Acestea apar mai ales la copiii născuţi pe cale naturală, ale căror mame prezintă infecţii genitale cu astfel de germeni. Contaminarea se produce prin contactul direct al copilului cu secreţiile infectate ale mamei, la trecerea prin canalul de naştere. Tratamentul constă în administrarea oculară de antibiotice specifice sub formă de picături sau unguent. În cazul conjunctivitei gonococice, diagnosticul de certitudine trebuie stabilit cât mai rapid şi tratamentul început de urgenţă, deoarece gonococul este un germene agresiv care poate duce la perforarea ochiului. În caz de conjunctivită gonococică, tratamentul antibiotic este agresiv atât local cât şi general (antibiotice administrate intravenos sau intramuscular).

Copiii mici pot face frecvent conjunctivite bacteriene sau virale Cele virale se produc cu o anumită tulpină de adenovirus care produce febra adeno-faringo-conjunctivală.

Copiii mai mari, de vârstă şcolară fac şi ei conjunctivite bacteriene sau virale care apar fie în contextul unei răceli, fie sunt luate din colectivităţi (sunt contagioase).

Simptomele conjunctivitei variază în funcţie de cauza acesteia.

De obicei ochiul este roşu, iritat, apare senzaţia de nisip în ochi, de mâncărime şi de obicei apar şi secreţiile. Acestea pot fi galbene purulente şi se adună pe gene mai ales dimineaţa (pacientul se scoală cu genele lipite), pot fi abundente sau mai reduse cantitativ, pot avea aspect mucos sau poate apărea doar lăcrimarea ochiului, fără secreţii.

Conjunctivitele virale au de obicei o evoluţie mai lungă şi se pot complica prin apariţia pseudomembranelor şi a keratitei adenovirale.

Pentru identificarea corectă a tipului de conjunctivită şi implicit a prescrierii tratamentului corespunzător, este obligatorie prezentarea la medicul de specialitate.

 

Tratamentul conjunctivitei se adresează în primul rând menţinerii igienei. Pe de o parte pentru a limita evoluţia şi a crea condiţii optime acţiunii tratamentului, iar pe de altă parte petntru a limita răspândirea afecţiunii. Conjunctivitele virale şi bacteriene sunt foarte contagioase, transmiterea fiind posibilă atât prin contact direct cu secreţiile oculare infectate (ducem mâna la ochi fără să ne spălăm şi apoi atingem diverse obiecte), cât şi prin tuse sau strănut (în cazul conjunctivitelor virale). De aceea se recomandă ca, măcar în primele zile, persoanele cu conjunctivită să evite colectivităţile, iar dacă secreţiile sunt abundente, să nu meargă la serviciu, la şcoală, grădiniţă, tocmai pentru a nu infecta şi alte persoane.

Mâinile trebuiesc spălate frecvent cu apă şi săpun, iar secreţiile oculare trebuiesc îndepăratate continuu. Acest lucru se face fie prin irigarea ochiului cu ser fizilogic (mai ales la copii), fie prin spălarea cu apă şi săpun. Este contraindicată spălarea ochiului cu ceaiuri. După curăţare, ne vom şterge la ochi cu un şerveţel curat (fiecare ochi cu şerveţelul lui) şi nu cu prosopul de faţă care se poate contamina prin contactul cu ochiul.

Tratamentul medicamentos trebuie indicat doar de către medicul oftalmolog în urma consultului. El este administrat de obicei local, cel mai frecvent sub formă de picături (dar se pot prescrie şi unguente), uneori putându-se asocia şi tratament oral (cu pastile) în funcţie de tipul şi severitatea conjunctivitei.

În formele uşoare, necomplicate, tratamentul durează de obicei 5-7 zile.

Reţineti! Nu orice ochi roşu înseamnă neapărat conjunctivită!

Există multiple afecţiuni oculare care pot determina înroşirea ochiului, unele dintre acestea fiind chiar severe.

Cauze de ochi roşu: eroziune corneană, prezenţa unui corp străin cornean sau conjunctival, iridociclita, glaucomul acut etc.

Prezentarea la medicul oftalmolog pentru precizarea diagnosticului corect şi a tratamentului specific de urmat, va poate salva vederea!

One Response to “Conjunctivita la copii”

  1. New Proxy Forum Says:

    Great site you have here but I was wondering if you knew of any user discussion forums that cover the same topics talked about in this article? I’d really love to be a part of online community where I can get comments from other knowledgeable people that share the same interest. If you have any recommendations, please let me know. Cheers!

Leave a Reply