Anizometropia

Anizometropia reprezintă diferenţa de dioptrii între ochi. Dacă acest lucru nu este descoperit la timp, pentru a putea fi prescrişi ochelarii corespunzători (pentru ca fiecare ochi să vadă bine), există riscul ca ochiul cu dioptria mai mare, care vede mai neclar, să se lenevească – să devină ambliop. În timp, se poate ca acest ochi cu vedere mai slabă să şi devieze de la poziţia normală („să fugă”) – să apară strabismul.

Dacă copilul nu este adus la consult la vârstă mică (în jur de 3 anişori), se poate ca părinţii să nu-şi dea seama că micuţul are un ochi cu vederea mai scăzută. Pentru că privind cu ambii ochi, copilul pare să vadă bine, problema apărând doar când se acoperă fiecare ochi în parte. Mulţi copii mai mărişori depistează singuri acest lucru şi nu spun nimic, pentru că ei cred că aşa este normal şi că toată lumea vede mai slab cu unul dintre ochi.

În momentul în care părintele aduce copilul la consult şi se descoperă această diferenţă de dioptrii între ochi, în primul rând i se vor prescrie ochelari. Dacă copilul are totuşi un ochi „leneş” – ambliop, atunci medicul va începe rapid tratamentul de recuperare a vederii (de dezambliopizare) – care constă în purtarea permanentă a ochelarului şi în ocluzie. Ocluzia reprezintă acoperirea ochiului bun cu un pansament special mai multe ore pe zi, cu scopul de a forţa ochiul slab „să vadă”, să recupereze vederea. Este un procedeu de durată, care se face după scheme speciale (în funcţie de vârsta şi de acuitatea vizuală a copilului), sub stricta supraveghere a medicului oftalmolog cu experienţă în astfel de cazuri. Dacă ambliopia se însoţeşte şi de un uşor strabism, este posibil ca pe măsură ce se recuperează vederea ochiului leneş, acest ochi să-şi reia şi poziţia corectă, adică să se rezolve şi strabismul din punct de vedere estetic.

Trebuie ştiut că şansele cele mai mari de reuşită pentru recuperarea vederii la ochii ambliopi sunt în mica copilărie, până pe la maxim 6-7 ani.

Leave a Reply